mi-am surprins oglinda
cum se privea într-un rid
din colțul ochiului meu
stâng,
fără să clipească
vreo secundă
sau să schițeze un gest.
nici măcar nu se încruntă la apariția unui rictus.
parcă –
într-o transă
indusă
de tăcerea zilei,
cu poalele spălate în cenușa
anilor,
ce au ars visele
copilului
adormit sub o umbră
care mă sperie...
fug de mine.
cum se privea într-un rid
din colțul ochiului meu
stâng,
fără să clipească
vreo secundă
sau să schițeze un gest.
nici măcar nu se încruntă la apariția unui rictus.
parcă –
într-o transă
indusă
de tăcerea zilei,
cu poalele spălate în cenușa
anilor,
ce au ars visele
copilului
adormit sub o umbră
care mă sperie...
fug de mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu