Nelu Cazan: Doar atât...

Patimile lupului (30)
Între fulger și curcubeu
Stai tu azi și Dumnezeu
La margini de lume și timp
Eu nu mai exist dar te simt
Căci fulgerul ma tot lovit
Ca pe un proscris din Olimp
În mine întrupată mereu
Stai capăt de curcubeu
În inima ta nu mai sănt
Nici măcar un simplu cuvănt
Stau garduri de gheață între noi
Furtună de moarte în doi
Cu fulger căzut peste mine
Ai luat și albastru cu tine
Lăsănd pe destin o arcadă
Ce ochii nu pot să o mai vadă
Ești mult prea tărziu și departe
Te am doar în semnul de carte
Între fulger și curcubeu
Azi cade doar lacrimi și eu
Te caut prin margini de lume
Rog fulgere să se adune
Să aducă lumină în noapte
Să ți pun iarăși semnul de carte
Două inimi căndva curcubeu
De fulgere rupte mereu
La celălalt capăt nu s eu
Doar vis și speranțe deșarte
Și un fulger de foc și de moarte