(Adrian Lesenciuc (n. 21 aug. 1975) este poet, prozator, eseist, critic si istoric literar)
letopisețul poeziei de la optzeciști încoace de unde este părăsit de vornicul cărtărescu din țara de jos
poetul
cu tăișul hârtiei pe gâtul poemului
îl obligă să-i scrie cronica
poemul respiră aerul apăsător al creației și
așază versuri-versuri despre
nemaipomenitele întâmplări ale măriei sale (ce bine că poetul nu înțelege ce-nsăilează poemul să-i ceară să scrie măria sa cu majuscule)
– nu-l chinui măria ta strigă nebunul curții lector ocazional prezent la scena cu amenințarea
– după ce îi tai lui capul ți-l retez și ție țipă
poetul
istoria nu poate fi spusă de nimeni mai bine
decât de mine
în regate imaginare nebunii vorbesc despre sfârșitul stirpei voievodale cum vorbesc în dodii și cei ce invocă sfârșitul istoriei
poemul
respirând tot mai greu
scrie cu soarta lui miron costin zugrăvită în ochi letopisețul pe care vakulovski l-a stâlcit în rostire
și despre care nu mai știe dacă e proză sau nu
oricum nu mai contează azi
Adrian Lesenciuc, premiat de Președintele României!
Președintele Uniunii Scriitorilor Brașov, Adrian Lesenciuc, a fost premiat, la Palatul Cotroceni, de Președintele României. Decretul prin care prorectorul Academiei Forțelor Aeriene „Henri Coandă” din Brașov urma să primească această distincție datează din luna martie a anului trecut.
De Ziua Culturii Române, toți cei a căror operă și activitate a fost recunoscută de Administrația Prezidențială, au și primit medaliile și diplomele chiar din mâna lui Klaus Iohannis. Nu este prima distincție de acest gen pe care a primit-o ofițerul și scriitorul brașovean din partea vreunui președinte al României. În urmă cu 15 ani, acesta a primit Meritul pentru Învăţământ, clasa a III-a, din partea preşedintelui Ion Iliescu.
Adrian Lesenciuc este născut în 21 august 1975, la Câmpulung Moldovenesc. El este poet, prozator, critic literar, președinte al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Brașov, precum și prorector al Academiei Forțelor Aeriene din Brașov.
letopisețul poeziei de la optzeciști încoace de unde este părăsit de vornicul cărtărescu din țara de jos
poetul
cu tăișul hârtiei pe gâtul poemului
îl obligă să-i scrie cronica
poemul respiră aerul apăsător al creației și
așază versuri-versuri despre
nemaipomenitele întâmplări ale măriei sale (ce bine că poetul nu înțelege ce-nsăilează poemul să-i ceară să scrie măria sa cu majuscule)
– nu-l chinui măria ta strigă nebunul curții lector ocazional prezent la scena cu amenințarea
– după ce îi tai lui capul ți-l retez și ție țipă
poetul
istoria nu poate fi spusă de nimeni mai bine
decât de mine
în regate imaginare nebunii vorbesc despre sfârșitul stirpei voievodale cum vorbesc în dodii și cei ce invocă sfârșitul istoriei
poemul
respirând tot mai greu
scrie cu soarta lui miron costin zugrăvită în ochi letopisețul pe care vakulovski l-a stâlcit în rostire
și despre care nu mai știe dacă e proză sau nu
oricum nu mai contează azi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu