La prima noastră întâlnire ne-am plimbat
prin fața casei maestrului de dans.
Îmi povestea atât de frumos...cuvintele ei dansau
pe portativul inimii mele
un vals în mi bemol minor.
Bărbat al gesturilor tandre, o ascultam cu grația şoaptelor,
fascinat de cadența cu care ne potriveam respirațiile
și simțindu-mi inspirația în ceafă
fidelă ca umbra și romantică precum o felină mozartiană.
Printre cuvinte acompaniate de zâmbete și de promisiuni
doi fluturi trăiau doar pentru a cunoaște iubirea
și luna-i privea blând, ca o leoaică mamă.
Ar fi trebuit să facă și o fotografie
dar destinul i-a surprins deja
într-o poezie, îndrăgostiți.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu