Stanciu Patrick: Apusurile

Apusurile rup zilele în amintiri. Odată cu lăsarea soarelui, noaptea ne fură amintirile și le poartă cu nostalgie prin timp în aerul purtat de vânt, pentru ca de fiecare dată când vom simți mirosul unei seri de vară, a ierbii ude, ori a malului mării, amintirile să reapară.
Pe drumul spre destinația noastră presărăm amintiri ce poartă amprenta sentimentelor noaștre.
Poate că peste ceva timp nu ne vom mai aminti culorile fiecărui apus, însă cu siguranță vom simți același vânt ce ne-a mângâiat obrazul în zecile de nopți de vară și vom retrăi vibrația fiecărui moment întipărit între un răsărit și un asfințit. Oricât de fericită ar fi viața noastră la momentul prezentului, vom simți lipsa unui loc, a unei persoane sau al unui moment în care timp de o clipă, ființă noastră s-a simțit împlinită.
Apusurile sunt frânturile timpului, vestirea unui nou răsărit și ale unor noi amintiri. Umple fiecare moment dintre răsărit și apus. Îmbrățișează, iubește, joacă-te, plânge, călătorește, descoperă oameni și locuri noi și profită de tot ceea ce îți poate oferi ceva sau cineva; citește, învață, râzi, înoată în mare și dormi sub cerul înstelat al muntelui! Trăiește și fii fericit pentru că ceea ce e în jurul tău există! Tot ce a fost nu se va mai întoarce niciodată, iar tot ceea ce va fi se întâmplă acum. Precum fiecare început are un sfârșit, la fel fiecare răsărit ajunge să se sfârșească într-un apus.

Trăiește prezentul înainte de venirea apusului.

(imagine internet)