Alexandru Lascu: Poezii

Alexandru Lascu,

este un tânăr care conferă încredere, tinerețe și tot ceea ce se poate dărui mai bun din suflet.

Tânărul poet, aflat deja la prima sa carte, preocupat de calea și modul în care își va așeza pașii pe această cale, își sacrifică tinerețea scriind, și o face bine de tot!. Nu scrie doar pentru el ci și pentru alții. Scrie cu gândul că fiecare poate dărui câte o firimitură de frumos din suflet pentru a bucura și alte suflete!. 

Sunt sigur că despre Alexandru Lascu se va vorbi în timp. Se va vorbi despre Omul Alexandru Lascu dar și despre Poetul alexandru Lascu. Și da!. Va fi un poet împlinit!

Eu personal, cât și redacția Revistei Extemporal liric îi urăm succes și sprijin moral!.

Felicitări, Alexandru Lascu!

Amintire din cer

 Uitasem...

și uite că-mi amintesc.

Probabil la asta

sunt buni prietenii:

la culesul spinilor

de pe trupul curat al rozei.

Acum ne împărțim tăcerea

ca un leac.

Dulceața cu textură de nori

curge îmbietoare prin venele noastre,

deși nu mimăm veșnicia.

 

Cod Morse

 

Când n-o să mai rup

în stihuri de-ntuneric

străfundul meu de stup

și fagurii se vor forma eteric,

chiar atunci am să-ți respir

Lumina.

 

Furtuni

 

Nu-mi acoperă ochiul

furtuna de cretă.

Ne cad tunetele și clipa în mâini -

un instantaneu învelind

dunele feței.

Nu mă pot odihni

când somnul meu ascultă

regretul apelor,

când somnul meu ascultă

regretul apelor,

când ornicul meu împinge

amintirea-n viitor,

când suflul meu există

în fiicele și fiii care mor.

Tu, ploaie,

prăbușirea viselor mele -

pe cine-ai venit să iei

în noaptea aceasta?

Umbra

 

Am fost curios

să gust umbra.

Am descusut inofensiv

un nasture din tăcerea ei,

încă unul, și-ncă unul

până lumina s-a simțit

mută, inutilă.

Privind soarele, am încolțit

în golul firavei mele corole:

de-atunci tot caut lumina,

vopsind nasturii cu promisiuni.