inima mea tăia diamante
cuvintele tale oftau în culorile "tinereții fără bătrânețe"
abisal de naivi nu ne păsa de cutremure
de războaiele lumii
de atenționările de vreme rea
respiram aceeași frenezie languroasă purtând tinerețea ca pe un blazon
timpul era un hipodrom pe care alergam sălbatici
neștiind că vom fi arendași ai morții cândva
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu