Constantina Dumitrescu: Viața

Plutind pe apa vieți
ca lebăda pe izvorul nesecat al dorinței
ciugulind din rosturile alunecoase ale deznădejdii,
plec apoi în larg căutând speranța
o pasăre zboară în înaltul albastru
pictat de Picaso și ne aduna-n cârduri domestice
și ne iubim,ne unim creând disconfortul terestru
privim liliacul cerului violet
și ne dăm întâlnire printre razele Soarelui
rănile inimii pământene au întrecut cu mult zilele petrecute pe Pământ,
aștept să înflorească liliacul
să mă pot agăța de o petală celestă
să plutesc pe ea până la tine,dragă mea
crescut-am în grădină cerului un copac, copac cu flori ce miros a busuioc
este vis,este vis în viață,în paradis
grădina ce se înalță-n cerul iliacului
și strălucește-n zare,în ceruri sunt plantate mai multe inimi,
în care s-au adunat stelele să protejeze,viața,
lumea să te alinte viață și Soarele să te sfintească!