Nely Vieru: Petale de lumină...

Pe unde-mi cutreieri suflet pustiu...
rătăcești negre nopți pe alei neumblate,
frunzărești codrii deși și poienile toate
și pictezi melancolic parcul gol în gri-ruginiu ?!

Ți-am lăsat la răscruci semn de carte
și luna aprinsă în lămpi la ferestre,
stelele în felinare luminând lăzi de zestre
și așternutul din flori de pelin și frunze uscate ...

Din mansarda mea cu fereastră la cer
unii văd toamna zâmbind cu miros de gutui,
eu încă înghit cireșe-amărui
și te caut în noapte printre stele ce pier !