Gabriel Stănciulescu: Ne zboară zilele...

zboară zilele noastre și nu observăm...
avem mereu proiecte
de împlinit
ne dorim mereu mai mult
ne pasă mai mult de ziua de mâine
de neîmplinirile sau reușitele momentului;
am realizat ceva mărunt
și ne bucurăm enorm
orice mică realizare poate fi o victorie
avem nevoie de puțin...
de foarte puțin pentru a fi optimiști
împlinirile ne țin în priza
cu viața;
dar cel mai intens trăim
prin realizările copiilor...
mai tineri
sau trecuți de prima tinerețe
părinți bătrâni cu copiii bătrâni
sună straniu
și ce dacă
nu rar auzim... și este o binecuvântare
două trei generații savurează viața
împreună;
ne bucurăm de viață... în vâltoarea ei
uneori absurdă
nu-i așa că v-ați calculat anii
până la vârsta de pensionare
anul... ziua... cuantumul pensiei;
și eu am făcut la fel...
ucum realizez că a fost o dorință
pe care nu mai vreau
s-o împlineasc
vreau să rămân la vârsta de acum;
dar nimeni nu scapă
de fapt nu știam că un pensionar nu mai este tânăr
puternic... frumos și sănătos
sau poate știam
dar am fost un ignorant
în firescul vârstei tinere;
acesta nu este un poem dedicat seniorilor
nimeni nu a fost doar tânăr
toți facem parte din același proiect
“cum îți așterni... așa dormi”.