George Adrian Popescu: Pupitru

mi-aduc aminte ca de întâmplare
lucrul acela care vine de nicăieri
amical
pe poteci de frunze amestecate
și te ia de mână
uite-mă
am venit
sau
altfel zis
o umbră vine din dedesubtul lucrurilor
adică muierea tăcerii ce mai
și te ia de lumină ca și cum răsărirea aceasta
deodată ca cel mai simplu lucru întâmplat
nici nu se putea fi altfel
.
îmi adcuc aminte ca de ieri reluat pe retină
cum înfloriseră castanii
odele de secunde cum se așezau pe degete
sub formă de ferigă
și cum aproapele devenea atât de aproape
ca era aidoma cu închipuirea mea
.
îmi aduc aminte perfect
am fost tânăr cândva