Gheorghe Apetroae:Interior Autumnal

Ești zbatere în cer, când se pălesc lumini
antofilii pe crisotilii sâni ai unei lumi
din ne-nceput în firea ei fluidă…
Și, renăscut din lungul ei descânt,
în limoniul toamnei tale zaci acum,
cum mucenicii pe vetrele încinse
de tăceri care mocnesc în umbre…
Magnetic ești în vreri și în trăiri
și-ți spânzuri, încă vii, dorințele copile:
iertările - n copacul pomenirii...!
Porți gândului ceresc argilica-i
sămânţă, de febra infinitului cuprinsă,
din ea ca să răsari mileric un nou rug
cu meristemul firii arhică-n cuvânt
din axa lumii, și-arcuit în crug,
s-aduni pe buze fluvii de surâs-
granate crise, celestine zări de mult,
șiroaie lungi de lacrimi limpezite-
grimase-n anatasul nopților senine-
dulceața unor flori trecute,să o sorbi
licoare din potirul limoniu al frunzelor căzute...!
Schitul „ Foltea” din Săliștea Sibiului