Până și apa învolburată își pierde printre pietre în culori nisipul...
Arinul trist și melancolic își mângâie cu a-sale brațe palid chipul
și plânge cu frunzele ce picură-n oglindă a singurătate
În amintirea unei scurte veri caniculare din calendar furate .
Și soarele parcă își pierde din galbenul fierbinte strălucirea
Luna la fel și-arată blândă, cenușie, nemurirea...
Printre hățișuri de pomi deși și crengi cu frunze ruginii
Se-arată ceru-ntunecat la față , în vănt cu plete cenușii .
Totul în jur stă-n așteptare , cerul albastru e mai gri.
Pe el mi-ai pictat toamnă stele și nori în tonuri fumurii ,
Din care-mi plâng pe-alei cu frunze și cu stropi de ploaie rece ,
Visul fierbinte al unei nopți de vară scurtă în amintire care trece .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu