(I)
Era în 1963 când părinții mei reușeau sa cumpere,în rate, primul televizor, un Cosmos 1,primul televizor de fabricație romanească după cate rețin.
Trecuseră mai puțin de 7 ani de la începerea transmisiunilor televiziunii române și mai puțin de un an de la intrarea în funcțiune a releului de televiziune Oradea.
Cu un an în înainte, acasă la un prieten al tatei : Mircea Bradu,văzusem prima dată un televizor în funcțiune,o transmisiune a televiziunii maghiare cu un meci de fotbal și am fost atât de impresionat de imaginile în mișcare pe care le poți urmări în propria locuință că amintirea mi-a rămas vie și azi.
La vremea aceea un televizor costa 5100 lei,în timp ce salariile părinților,juriști amândoi erau de cca 1200 lei.Achiziționarea televizorului a însemnat un împrumut pe vreo 5 ani,interval în care ai mei n-au putut face vreo altă investiție.
La începutul anilor 60,puțini erau cei care aveau televizoare acasă,primele vândute în România,de producție sovietică cu ecrane mici,vreo 40 cm. în diagonală și aproape rotunde. În casele celor cu televizoare se adunau vecinii,prietenii sa vadă minunea tehnologică ce aduce imaginile în casa omului.Greu de imaginat pentru cei de azi cât de prost se vedea imaginea pe vremea aia,cu dubluri și purici dar nimeni nu era deranjat.În 1963 la noi începuse o oarecare deschidere spre occident așa că erau difuzate seriale și filme americane,fenomen care a durat până în 1971,după care,treptat producțiile occidentale au dispărut din grila de programe,ajungându-se chiar ca durata de emisie a TVR în 1985 să fie mai mică decât în 1963,respectiv 2 ore zilnic în loc de aprox. 5 ore zilnic în 1963 și peste 12 ore zilnic prin 1974
Au trecut vreo 7 ani de la achiziția primului nostru televizor datorită căruia am trecut prima data pe lângă moarte.
Jucam table cu o verișoară de la București când,la un moment dat a dispărut imaginea. M-am apropiat de televizor și lipindu-mi ochii de mica fanta dintre butoanele de jos și carcasa ecranului am văzut flacără în interiorul aparatului. L-am strigat pe tata care a venit,s-a uitat și el,tot cu fața lipită de televizor și l-a scos din priza îndepărtându-se apoi spre bucătărie.Abia a ajuns până la ușa camerei când televizorul a făcut un BUM de s-a zguduit tot apartamentul.Televizorul a făcut implozie (asta pentru că tubul catodic care realiza imaginea era vidat așa că piesele din interior au fost atrase nu expulzate),din fericire după ce eu si tata ne depărtasem suficient.Proiectilele care ne-ar fi adus sfârșitul,mie sau tatei dacă ne prindeau în apropiere proveneau de la o sticlă groasă și colorată pe care oamenii o puneau în fața ecranului și care dădea impresia de imagine colorată.
În ce ma privește,în afară de norocul că televizorul nu a făcut bum când eram cu fața lipită de el, a fost că în fața mea era verișoara cu care jucam table și care a luat în spate câteva cioburi de la sticla colorată,sticlă groasă,ca să nu se spargă ușor.
Tata a avut și el noroc că a apucat să se îndepărteze de televizor și era și el cu spatele spre televizor.
Se văd și în fotografie câteva găuri în pereți făcute de piese care antrenate de șoc au zburat spre exterior.
Pe rand au venit la noi toti vecinii de scara convinși ca ne-a explodat butelia.
Am dat peste fotografia cu televizorul nostru după implozie si mă gândeam ca ma uit la fotografia asta pe un monitor lcd,că televizoarele de azi nu au nici a zecea parte din numărul de piese și greutatea acelor televizoare,că nu au nevoie de înlocuirea periodică a lămpilor ,eternele PCL 86,sau PL500 sau PY88 care erau tot mai greu de găsit în anii 70-80 și că azi suntem nemulțumiți de ce găsim într-o grila de 150 programe in timp ce atunci eram mulțumiți cu un singur program care se vedea ca vai de mama lui și era încântați sa urmărim Teleenciclopedia sau Telecinemateca sau album duminical.
Suntem azi mai fericiți sau cu sentimentul împlinirii datorită tehnologiei ? Habar n-am.
De ce am scris toate cele de mai sus ? Nici asta nu știu doar că am văzut fotografia unui televizor care a făcut bum și mi-am amintit de niște ani când credeam ca toate schimbările sunt spre mai bine.
Era în 1963 când părinții mei reușeau sa cumpere,în rate, primul televizor, un Cosmos 1,primul televizor de fabricație romanească după cate rețin.
Trecuseră mai puțin de 7 ani de la începerea transmisiunilor televiziunii române și mai puțin de un an de la intrarea în funcțiune a releului de televiziune Oradea.
Cu un an în înainte, acasă la un prieten al tatei : Mircea Bradu,văzusem prima dată un televizor în funcțiune,o transmisiune a televiziunii maghiare cu un meci de fotbal și am fost atât de impresionat de imaginile în mișcare pe care le poți urmări în propria locuință că amintirea mi-a rămas vie și azi.
La vremea aceea un televizor costa 5100 lei,în timp ce salariile părinților,juriști amândoi erau de cca 1200 lei.Achiziționarea televizorului a însemnat un împrumut pe vreo 5 ani,interval în care ai mei n-au putut face vreo altă investiție.
La începutul anilor 60,puțini erau cei care aveau televizoare acasă,primele vândute în România,de producție sovietică cu ecrane mici,vreo 40 cm. în diagonală și aproape rotunde. În casele celor cu televizoare se adunau vecinii,prietenii sa vadă minunea tehnologică ce aduce imaginile în casa omului.Greu de imaginat pentru cei de azi cât de prost se vedea imaginea pe vremea aia,cu dubluri și purici dar nimeni nu era deranjat.În 1963 la noi începuse o oarecare deschidere spre occident așa că erau difuzate seriale și filme americane,fenomen care a durat până în 1971,după care,treptat producțiile occidentale au dispărut din grila de programe,ajungându-se chiar ca durata de emisie a TVR în 1985 să fie mai mică decât în 1963,respectiv 2 ore zilnic în loc de aprox. 5 ore zilnic în 1963 și peste 12 ore zilnic prin 1974
Au trecut vreo 7 ani de la achiziția primului nostru televizor datorită căruia am trecut prima data pe lângă moarte.
Jucam table cu o verișoară de la București când,la un moment dat a dispărut imaginea. M-am apropiat de televizor și lipindu-mi ochii de mica fanta dintre butoanele de jos și carcasa ecranului am văzut flacără în interiorul aparatului. L-am strigat pe tata care a venit,s-a uitat și el,tot cu fața lipită de televizor și l-a scos din priza îndepărtându-se apoi spre bucătărie.Abia a ajuns până la ușa camerei când televizorul a făcut un BUM de s-a zguduit tot apartamentul.Televizorul a făcut implozie (asta pentru că tubul catodic care realiza imaginea era vidat așa că piesele din interior au fost atrase nu expulzate),din fericire după ce eu si tata ne depărtasem suficient.Proiectilele care ne-ar fi adus sfârșitul,mie sau tatei dacă ne prindeau în apropiere proveneau de la o sticlă groasă și colorată pe care oamenii o puneau în fața ecranului și care dădea impresia de imagine colorată.
În ce ma privește,în afară de norocul că televizorul nu a făcut bum când eram cu fața lipită de el, a fost că în fața mea era verișoara cu care jucam table și care a luat în spate câteva cioburi de la sticla colorată,sticlă groasă,ca să nu se spargă ușor.
Tata a avut și el noroc că a apucat să se îndepărteze de televizor și era și el cu spatele spre televizor.
Se văd și în fotografie câteva găuri în pereți făcute de piese care antrenate de șoc au zburat spre exterior.
Pe rand au venit la noi toti vecinii de scara convinși ca ne-a explodat butelia.
Am dat peste fotografia cu televizorul nostru după implozie si mă gândeam ca ma uit la fotografia asta pe un monitor lcd,că televizoarele de azi nu au nici a zecea parte din numărul de piese și greutatea acelor televizoare,că nu au nevoie de înlocuirea periodică a lămpilor ,eternele PCL 86,sau PL500 sau PY88 care erau tot mai greu de găsit în anii 70-80 și că azi suntem nemulțumiți de ce găsim într-o grila de 150 programe in timp ce atunci eram mulțumiți cu un singur program care se vedea ca vai de mama lui și era încântați sa urmărim Teleenciclopedia sau Telecinemateca sau album duminical.
Suntem azi mai fericiți sau cu sentimentul împlinirii datorită tehnologiei ? Habar n-am.
De ce am scris toate cele de mai sus ? Nici asta nu știu doar că am văzut fotografia unui televizor care a făcut bum și mi-am amintit de niște ani când credeam ca toate schimbările sunt spre mai bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu