Pasat Carmen: Lacrimi

Uneori, mi se pare

că lacrimile mele

nu-şi găsesc calea afară,

stau în mine gata

să coboare-n durere,

să urce în ochi şi să moară...

doar urma lor săpată-n suflet

lasă adâncă rană

ce se transformă-n urlet…

și-atunci,

meditez ca o cometă,

sap încetișor în cuvinte,

mai fac o piruetă,

pun câte-o piatră la zid

să-mi ridic

piatra mea funerară,

albă ca o zi pustiită și îmi dedic

ultima odă stelară.