Radu-Andrei Popa: dimineață

ca o clepsidră
ne scurgem visele unul in cupola celuilalt
am învățat să numărăm nisipul bob cu bob
lăsăm timpul să ne dicteze piesele din fundal
acum ceva ani sorbeam din zgomot
acum sorbim liniștea
căldura îmbrățișările bucuriile
le punem pe tapet și le scriem pe pereți

vedem peste imagini
miile de stele colorate în speranțe
conversații molcome lăsate la maturat
ne trecem degetul peste foile astea desenate cu noi
dăm viață
și din viață naștem viață
avem peste suflet toate frunzele toamnei
ca o pătură de magie ascunsă muritorilor

sau poate că ne-am găsit la momentul oportun
când stele se aliniază
pe latitudinea și longitudinea potrivită
atunci când aruncam spre nori cu pietre
și spuneam că vom porni o furtună de iubire
și din toată mânia asta către cer
am primit privirile în ochii altuia dimineața
când soarele sărută pernele mirosind a noi

și acum ne întindem palmele spre nemurire
le atingem de umeri de buze de copase
le scufundăm în cearceaf și ascultăm liniștea
din zgomotul de amprente împerecheate
creăm noi piese
picând ca un bob de nisip
unul în clepsidra celuilalt