Dani Anton:***

Ai deșteptat ceva în mine care era profund adormit, o poezie a slăbiciunilor, ondulațiile unei melancolii bine zăvorâtă, melancolie care umbrea puritatea îngerilor de aripi frânte
după abandonul paradisului pierdut.
Am deșteptat altceva în tine care-ți sfâșia însuflețirea înainte de a mă sfârși
în tine după uciderea crinilor, o speranță născută din vis, seninătatea-ți tălăzuită de malurile mărilor, furtună ți-am înviat în vene.
Ne-am deșteptat și scuturat din somnul morții, am deschis pleoapele grele luminii orbitoare, ochi lăptoși privesc subtilitățile extazului, iar din descompunere ne-am completat, Iubire!