Poezia a ieșit în stradă.
Cu rochia vaporoasă, de zefir,
Trecea de la un om la altul în ochi adânci;
Fura zâmbete, vise,
Să le ascundă în ani neașezați
în calendar.
Rochia vaporoasă flutura peste chipuri în valuri.
Alergam să prind clipele,
Atinse de pulpele ei, metafore bronzate,
Multe mi se spărgeau în amintiri,
Începutul versului nu își găsea locul
Și titlul nu avea rădăcini.
În valurile străzii,
Înotând într-o mare de ochi,
Cu valuri înalte, suflete adânci,
În recifuri colțuroase, pestilențiale,
Oricând te poți îneca în mulțime
Chiar și pe trecerea de pietoni.
Trece pe lângă îmbrobonate halbe de bere;
Zgribulită, la umbra restaurantului,
Preferă Anca Parghel la un pahar de vin,
Delirul surdinei.
La semafor
M-a atins cu părul mătăsos.
Așteptam să spună ceva,
Când m-a privit cu ochii aceia, de tău,
Cuvinte memorabile, nemuritoare
Nu a spus nimic,
A trecut mai departe.
Mirosea a mere verzi urma ei.
Ritm cu aromă de tei
Se-ndepărta cu pași de ciută.
(Labirintul - editura Brumar 2017)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu