Vasile Ionac:***

Peste-ntâmplări se răsfirau strigoi
Care cătau un loc în cimitire.
Mai bine să te-ngropi într-un butoi,
Când popa zice: veșnic pomenire!
Noi ne-adunăm, nu ne-mpărțim la doi
Și nu suntem nici veste și nici știre;
Sosit-a toamna doldora de ploi
Cu greieri mici și țârâit subțire.
Ne mai spălăm la terme ca în râu,
Ne mai lățim într-un hotar de bere;
Deși n-am fost la secerat de grâu,
Mâncăm din pâinea bun-a ăstei ere.
Că mai uităm de traiul cel molâu,
Nici vină nu-i, când sinele o cere.