Înfaşă-mă în amintiri
şi strâns mă ţine-n gândurile tale
când ale vieţii uneltiri
vor presăra-ntre noi un timp şi-o cale.
De-ţi va fi dor de primăveri
în ochii tăi voi răsări mai verde
şi-un soare plin de mângâieri
aprinde-voi ca să mi te dezmierde;
de vei voi s-asculţi un cânt
eu îngâna-voi murmure şi şoapte
şi dulce am să te descânt
de suferinţe şi dureri răscoapte;
îţi va fi dor de-un "amândoi",
vei sângera de-amare sentimente,
iubirii ce-am crescut în doi
eu voi zidi, din stele, monumente.
Ştiu că vei vrea cu dinadins
pe veci să mă păstrezi tot vie-n minte,
vei fi convins că m-ai convins
să-ţi stau în gând sfioasă şi cuminte,
dar dac-o fi să mă visezi
cu trup de iarnă, rece şi străină
că-ţi ning în suflet cu zăpezi
căzute dintr-o palidă lumină,
e semn, iubite, că mă pierzi,
mă scurg din amintiri printro fisură,
am stat cât am putut, dar, vezi
şi veşnicul are contramăsură.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu