Nicu Gavrilovici: Univers strâmt

Și voi muri odată, nu știu când
Și voi renaște pe un colț de stea
La fel, de tine, dornic și flămând
Sperând să fii în veșnicii a mea.

Și voi cânta un cântec absolut
Cu nove alergând prin galaxii,
Sperând în lumea mea din nou să vii
Să redeștepți iubiri în al meu lut.

Vom fi ce nimeni cândva n-a mai fost
Sub cerul descărnat în nori transfugi,
Ne vom petrece zilele în rugi
Iar noaptea pieptu-mi fi-va-ți adăpost

Și-ai să-nțelegi că toate au un cost
Și-n univers nu-i loc unde să fugi.