În visul meu de miazănoapte,
Sărutu-ți încerca să mă îmbete
Și în vârtejul miilor de șoapte,
Să mă așeze între stele înțelepte.
Dar buzele-mi uscate, fără vlagă,
Au uitat să tremure, să te sărute,
Odată erau dulci, erau de fragă,
Acum sunt vinete, de dor durute.
Ai vrea să-nvie, să fie iar pecetea
Iubirii noastre ce în noi s-a stins,
Dar gura mea azi nu mai simte setea
Și nici în suflet focul nu e-ncins.
Vrei să-ți mai simt al iubirii fior
Și pe buze, sărutu-ți ce mă-mbată?
Intră-mi în suflet și îmi presară dor,
Lasă-ți licoarea prin mine să străbată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu