Daniel Dumitru: Ce ar fi să mă îmbrac în zbucium
Voi purta
Totuși
O cămașă albă
Să îmi înșel ielele triste..
Mă voi deghiza atunci în fericire
Albă
Cu mânecă lungă
Să îmi ajungă până în cele mai întunecate
Cotloane ale coliviei de oase
De unde un metronom sughite invers
Douăzeci nouăsprezece optsprezece
Și un etcetera teribil de prăfuit
Nu...
Mă voi preschimba în mamă
Doar ele știu să iubească universul așa
Că
Din dragostea asta
Voi fi boltă cerească
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Top 10
-
" Eu cred că destinul a avut un rol decisiv în fixarea numelui meu pe palierul de sus al literaturii.” 1 . Pentru un scriitor, d... -
Scrijelesc pe coaja de nucă poemul în care mă refugiez. Dup-amiezile ploioase scot din matcă răul. Apele spală de umbre piatra cubică a ...
-
Rodica Lazăr, acesta fiind numele ei de la starea civilă, s-a născut la 17 iulie 1970, în comuna Moldova Suliţa, judeţul Suceava, într-o fam... -
suntem atât de puțini în compania acestei nevroze care a înghițit gâtul lebedei într-un alfabet al învârtirii încât ne întrebăm care pi...
-
Costel Zăgan (n. 20 ianuarie 1958, Tudor Vladimirescu,Botoşani) : A urmat gimnaziul în satul natal. Este absolvent al Liceului de c... -
34 de ani de la debutul în poezie(1985) al lui Teodor Dume/ 34 de ani de la debutul în poezie(1985) al lui Teodor Dume ... -
Luceafăr și zeu și om și apă și codru, și mare, și floare și gând, și vis, și durere, și-mpăcare E lacul, e luna, pădurea și-o stea lumino...
-
Aida Verdi Muzica ridică iarba în cer Albastrul mi-ajunge până la brâu În rest scaunele goale așt... -
Și, ți-am zis, iubito, din două puteri de cearcăn rămâne una, din două puteri de viață rămâne una... din două puteri de moarte... rămân...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu