Versuri, Versuri, Versuri, Versuri, Versuri, Versuri, Versuri
Cu pieptu-mi nărăvaş am mers prin istorii,
Răsărit şi apus am înălţat din scutec
Şi munţii şi marea, şi câmpia
M-au mântuit, m-au mântuit prin cântec.
Vântul şi soarele, norii şi stelele
S-au născut la mama în pântec,
Au ţipat româneşte şi-au crescut
Cu mântuire, mântuirea prin cântec.
Tata a omorât năpârci între degete,
Istoria o renovează în descântec,
Eu mi-am luat avântul spre soare
Să mă mântui, mântuirea prin cântec.
Dumnezeu mă plimbă în raiu-i de mână,
Printre stelele-i cu grijă alunec,
Piroane imense plâng pe o cruce
Mântuindu-mă, mă mântui prin cântec!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu