Nely Vieru:***

Album -Cioburi de visuri , frânturi de poveste
Frunzărind o clipă surâsul a toamnă

Odată , am încercat să desenez un surâs inedit ...
Nu prea mi-a reușit, dar știu sigur că am stârnit
multe zâmbete ascunse , multe discuții aprinse.
Unele erau banale, cu privirea studiind
colțul paginii agale , altele doar lăcrimând.

Odată , am încercat să zbor în trecut .
Era toamnă, mi-am pus pantaloni scurți cu bretele,
cămașă albă cu mâneci boțite până la coate,
m-am învârtit în cerc cât am putut
cu capul plecat într-o parte,
apoi , unde era balta cu apă de ploaie mai mare
m-am lungit în ea cu fața spre soare,
brațele , aripi de îngeri făcându-mi
și-am zburat pentru o clipă efemeră-n trecut
și cerul ploua cu frunze și trandafiri în petale ...
Atunci m-am simțit o clipă copil ...mi-a plăcut !

Altă dată , într-o dezordine totală în gânduri, răvășit
de vântul toamnei târzii, îmi căutam abătut
o clipă pierdută din minutul trecut .
În sufletul meu mă simțeam sărăcit,
părăsit , dezonorat , umilit ...
și clipa durea îngrozitor încătușată-năuntru .
La zidul tristeții în juru-i uniți ,
i se închinară o mare întinsă de sfinți
în togă cenușie-neagră îmbrăcați până-n dinți .
Sub ploaia de foc îngenuncheați , neclintiți ,
plângându-le cerul ere pe umeri , pe creștet ,
murmurau osanale înterminabile timpului veșted.

Odată , în altă toamnă ploioasă-târzie ,
am încercat să strivesc sub talpă o frunză arămie ,
dar vântul s-a pornit dintr-o dată și-a suflat-o-n cărare ...
De atunci , în fiece toamnă cenușie cer frunzei iertare .
Altădată , am pictat dansul frunzei căzând legănat ,
(știam pe undeva că, în timp, copacul m-a iertat )
nu știu dacă am reușit dar , în sine , nu mă mai simțeam vinovat ...
Încearcă și tu, suflet călător , să îmi schimbi durerea-n surâs.
Nu știu dacă voi putea să mai râd sau măcar să zâmbesc ,
nu știu înăuntru ,după aceea clipa de va mai durea ...
Ce pot să-ți spun doar , știu sigur , privire mi se va însenina .
Tu încearcă și frunzărește-mi clipa !
Nely Vieru