Nicu Gavrilovici: două haite

(E toamnă iar și iarăși se întâmplă...
M-aș sinucide cu o frunză-n tâmplă...)

Stejarii-nfiorați își scutur' ghinda
Iar frunzele au dat în hepatită.
Vibrând, șoptește vântul în sanscrită
Și cerul își întunecă oglinda.

Înalții brazi, cântând din cetini slujbe,
Donează conuri în cutia milei
Treziți în zori de scârțâitul pilei
Și de vacarmul zecilor de drujbe.

Vânzându-și sufletul, la fel ca Faust,
Mai marii noștri-au târguit pădurea...
Ce scapă drujba va tăia securea,
În urmă va rămâne holocaust.

Se-nchină, devastând sub ei, stejarii
Iar fagii își zdrelesc, căzând, genunchiul,
Își plânge, crengile tăiate, trunchiul...
În conturi lacome-nfrunzesc dolarii.

Făcându-și cruce, urșii-n vizuine
Se-ngroapă, stând în post și rugăciune,
Doar lupii jură că or să răzbune
Masacrul ce se face în obcine.

Adulmecându-și urma-ntre arinii
Ce-ascultă resemnați suspinul ierbii,
Visând ospețe-n care cină,-s cerbii,
Sunt două haite: cea de lupi și ,,câinii".