Un ștreang
În ceața dintre azi și mâine
Microfonul
De la care se așteaptă hitul magic
Nu spune nimic.
Fiecare își imaginează, aprioric, minuni.
Cine mai știe să le recunoască?
Politicianul, nostalgic după Albă ca Zăpada,
Se uită în oglindă,
Răspunsul nu-l mulțumește.
Piticilor li se dă rețeta zilei.
Se compensează doar negarea
Vântul amestecă petițiile;
Să fie totul simplu
Se trage apa.
La colțul străzii,
Însuși colțul murmură ca un chibiț,
Bolovanii râsului fără noimă
Dărâmă arcada curcubeului lăsat lui Noe.
Copilul se minunează de verdele
ultimei zile de august.
Muncitorii de la salubritate
Adună frunzele îngălbenite:
Ia uite tată, adună frunzele
să nu mai știe toamna
pe unde a lăsat semn
să se întoarcă!
Tatăl l-a privit
Cu o lacrimă în colțul existenței,
L-a mângâiat cu mâna dreaptă
Pe creștet.
(din volumul: Labirintul, ed.Brumar/2017)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu