Marian Malciu: Sonetul iubirii noastre

Eu te-am iubit cum n-ai știut vreodată
Deși puteai să îmi citești privirea,
Să crezi în ea, să-mi înțelegi simțirea,
Să vezi ce-adânc și fin era brodată.

Eu te-am dorit și ți-am propus unirea,
Tu te-ai mirat și m-ai privit șireată,
Iar eu credeam că te-ai simțit presată
Când prea direct surprins-am cu vestirea...

Trecut-a timp și ne plimbam prin parcuri
Furând sărut printre copaci, pe-alee,
Plecate crengi șopteau chemări sub arcuri

Peste arbuști cu flori de azalee
Și ne-am jurat atunci că până-n veacuri
Voi fi al tău și tu a mea femeie!