Ca o picătură albă rătăcesc pe -un mal de ceață
Și e toamnă printre ulmi , era vară dimineață ,
Mai presimt ninsoarea- n fluturi amețiți de felinare,
Degete de vânt prin îngeri ard albastru- n lumânare,
Pașii mei uitați pe stradă ca lumina în gutui
De pe deal fumegă toamna și nu-i pasă nimănui,
Marea răvășind spre maluri întinzând palme de alge
Alergarea prin clepsidre unde timpul meu se sparge...
Pune- ți inima chezașă și o leagă de Brumar
De- un catarg , dacă ți- e bine, de o zi din calendar
De- o Duminică în franjuri pe măceșele de gheață
Care -nșiră nemătănii parcă dintr-o altă viață;
Și cresc fumegânde ruguri printre tălpi de dumnezei
Nu știu , Iadul are toamnă sau se curăță de cei
care-și pun în barcă Styxul și îl duc în larg de gând
Sa se - ntrebe, cum cad grauri de pe ramuri de cuvânt?
.....
Și curându-i luat în brațe de devremele promis
E Noiembrie printre frunze, vine iarna- n Paradis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu