Ana Urma:***

împănate
cu stâlpi sculptați
neliniști și înghițite
spațiul liber rămas
între două rostiri

ochii 

inimii se ating

dureros unul de față
altul pe dos întors
uneori cu săruturi

alteori doar

atingeri escadrile
de umbre
cocorilor fulgerătoare
curmezișul speranței

picătura

chinezească printre
ierburi uscate
oglinzi luna plină
la porți schimbătoare

închise sub dermă

capilare
dansează lejer
degete lungi
cu strânge garoul