între gulerul apretat
de la cămaşa ta
şi mâinile aşezate una peste cealaltă
sau privirea ce mă caută
strigătul ridicat deasupra viselor
doar atât va fi
iar noi
ca statuile în bătaia vântului
poezia mea
vrea să respire aerul dulce al vorbelor tale
să se îmbrace în toată neliniştea orelor
ce-ţi curg lent prin sânge
poezia mea
vrea spectacolul paşilor tăi
altfel vom pierde anotimp după anotimp
cu mesaje banale
ca necunoscuţii
eu vreau să lucrez
dragul meu
vreau să tai şi să măsor până când
te vei ridica
din poezie
ca dintr-un aşternut
şi vei rosti printre buze
Ea mă trăieşte
(scrisă în 24.11.2016)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu