Cu noaptea
Se face de iarnă
Și sufletul se face
Și el
Bate încă un clopot
Și sparge
Fulgi de zăpadă
Bate încă în inimă
Dorul
Ca vântul în geamul
Din zidul bătrân
Așa am fost eu crescut
Să fug de moarte
Să nu vă țin de mână
Pe ultimul drum
Poate că
Nu știu să iubesc
Îndeajuns
Poate că-mi este frică
Să nu vă pierd din mine
Să nu vă uit
Așa vă știu în viață
Ca întotdeauna
Împărțind bucurii
Povestindu-ne
Când am ajuns
Înalți de ajungeam
Cu tâmpla marginea mesei
Și cât mai avem de crescut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu