În apa mării, steaua ta se oglindește,
Un val, o leagănă ușor, spre țărmul meu,
Căci a iubi cu sufletul, e omenește,
Fără iubirea ta, îmi pare tot mai greu.
Se zbat tăceri, prin universul de-întuneric,
Cu brațe plăpânde, mă las pe al tău braț,
Razele tale blânde mă cuprind feeric,
Te sorb din ape de ocean, cu mult nesaț.
Prin mine curge mut, un fluviu de iubire,
Împart cu tine și mări și estuare,
În golful meu din cord adastă fericire,
Îmi plutești printre lumini imaginare.
Doar ochii tăi frumoși îmi scăpără scânteie,
În universul meu răsari din infinit,
M-ai îmbrăcat în albă mantie de zeie,
Mi te-am adus în așternutul meu, iubit.
În jur e frumusețe, magică splendoare,
Minunea zâmbetului tău mă alină,
Faci din viața mea, fericită sărbătoare,
Mă simt ca pruncul, ce n-are nicio vină.
Zbor îngeri-aproape, cu aripi de lumină,
Fereastra sufletului magic mi-au deschis,
Te-îmbrățișez cu dor și dragoste deplină,
Sufletul meu pereche, o stea din paradis!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu