fără îndoială,
pentru care tu,
străjerul pădurilor adâncate
te-ai nemernicit
într-atât
că ai devenit ca toţi ceilalţi.
Ţi s-a şters şi aura verde.
E mânjită de urdori insuportabile
şi dejagă miasme telurice.
****
Fără această nemernicie,
n-aş fi înţeles
că
sunt un om bun,
sunt o femeie admirabilă,
extraordinară,
căutată,
adorată,
dorită cu înfocare,
plină de mister,
plină de haruri,
solicitată,
vrednică de a fi respectată
şi iubită
cu toate fibrele sufleteşti
ale fiinţei.
****
Ce-ai lepădat dinadins
iese acum la iveală
precum aburul din pământ
primăvara,
cu forţa desăvîrşirii.
****
Altfel
n-aş fi simţit dintr-o dată
un respect nemărginit
faţă de propriul sine.
Şi că:
cine nu e alături de mine
nu a meritat
locul din dreapta mea
niciodată.
****
Am înţeles
că nu trebuie să mă preocup
de cei care nu m-au ştiut aprecia,
în trecut.
****
Există un motiv,
sigur există un motiv
pentru care aceştia nu vor fi prezenţi
în viitorul meu.
****
Bucură-te, om înverzit,
nu vei fi niciodată
în viitorul meu
aşa cum te-am şters definitiv
şi din trecutul meu.
****
Nici urmă de numele tău
în patrimoniul inimii mele.
Nici chipuri sufleteşti,
nici imagini trucate,
nici păduri,
nici străjeri
şi nici porţi,
nici amintiri trunchiate.
Terenul e neted
ca-n ziua dintâi
a lumii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu