Mihaela Poduț Ienuțaș

Se făcea că
Până la genunchi ceața vâscoasă se agăța Înăbușit era icnetul ferigii frânte
Pașii mureau înapoi și înainte
Înghețați de tăcere
Noaptea despletită și mută plângea
Stele stinse
O cucuvea țipa doar cu ochii
Palizi și pustii privind leșios
Tânguirea unui clopot trecuse-n apus
Printre crengi uscate
Urma ecoului tremurânde degete să atingă voiau
Dincolo de ea creștea drumul
*
Undeva se legănau îngeri pe funii de lumină
Într-o clopotniță
Se trezeau zorii