Nisipul meu de aur din priviri,
Topind târziu troienele de gheață,
Vreau să te-aleg mereu dintre-amăgiri.
Din fiecare bob ce strălucește,
Am să adun apus și răsărit,
Ca să le-adaug clipei ce-nflorește,
Când viața se îndreaptă spre zenit.
Și-o să păstrez doar fire de mătase,
Să-mi murmure un cânt neînceput,
Când pe cărări de amintiri duioase
Plânge un timp pe care l-am pierdut.
Dintr-al meu bob ce-ar vrea ca să răsară
Peste-orizonturi și înstrăinări,
Doi ochi împart apusul dintr-o seară,
Sfidând nisipurile altor zări.
Îmi cerne iarna peste suflet chipul
Visului ce-l am de-o vreme-ncoace,
Se scurge-n taină-n trupul meu nisipul,
Fi-voi plaja mării ce se-ntoarce...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu