și limpezime, încât
îmi simt glasul de bună vestire.
coase-mi ochii,
să m-ascund de umbre și somn cu prihană.
în nopțile astea neterminate
îmi ești aripă de înger, trup fără margini
și liniștea, vorbire fără sunet
nedeschis, ca o pânză de păianjen.
îmi va fi ochiul martor
unei morți sublime.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu