Gheorghe Dragomir: Fără vină

Mi-am şoptit că n-aș fi om,
Nu sunt om şi nicicum pom!
Şi o altă variantă
Ar mai fi că sunt o plantă.
Intr-o clipă de dileală,
,,Ba eşti om" mi-a spus destinul
Doar sã-mi adânceascã chinul
Aruncându-mi o momealã...
Şi-am cãzut, sã-mi dovedeascã,
Cã-i trãirea mea lumeascã,
Cã depind de univers
Şi-s un semn ce va fi şters.
Aş fi vrut sã nu mai ştiu
Dar acum e prea târziu...
M-am privit într-o oglindã,
Aveam firul prins de-o grindã...
Libertate sã mã mişc
Dar prea mult nu pot sã risc!
Forma mea de lut se pare
Este-o formã de visare,
Eu nebunul am crezut
Cã din stele am crescut
Şi voi fi o stea albastrã...
Zbor de pasãre mãiastrã,
Înger tandru de luminã,
Fãrã trup şi fãrã vinã!
Gheorghe Dragomir