Doar piatra din adâncul fântânii îți poate vorbi despre durerea apei (Teodor Dume)

Doar piatra din adâncul fântânii îți poate vorbi despre durerea apei (Teodor Dume)

Ionel Bota: dobrița. o poveste

acum doar păianjenul memoriei se mai cuibărește în mit
iată numele celui care fusese vis apoi a ajuns odinioară orb
prin smârcurile vieții care i-a fost dată 

înțelesesem târziu rolul dealurilor și al munților semeți așezați pe pânza pictorului naiv mișcarea culorilor pregătite să se ivească din ierburile adolescentului setea navigatorului sfios care nu știa că mările dimineților promise păstrează neliniștile apelor pentru nunțile clipei cu dorul în rutul primejdiilor de zi și de noapte

predestinare fu totul chiar și banchetul filosofilor hirsuți imortalizați pe pereții unei biserici a plângerii când bunica frământa lutul predestinărilor dar vizita ursitoarelor întârzia pe o stradă a toamnei din cer
se întâmpla cina cea de taină a regelui trădat numărarea arginților sub ploaia lui octombrie apoi decapitarea umbrei în duminica bunei vestiri a pruncului

corn de vânătoare stinge tu înflăcărarea cuvintelor cheamă la taifasul vocabulelor viața și moartea vorbește-i tu zeiței despre înălțarea sfântului duh între lut și materie lacrimă și mizerie
spune tu despre toate aceste
călătorii în poveste

Postare prezentată

Teodor Dume: De ce, tată?...

Tata s-a dus într-o zi de iarnă cu foarte multă zăpadă. De fapt, nici nu știu dacă s-a dus de tot.Indiferent de zi, cu privirile încețoșat...

Top 10