Teodor Dume, "victima" unui gând...

Azi, gândul m- a plimbat prin copilărie, copilăria dintr- un sat (Luncasprie) aşezat intre pădure şi dealuri, despărțite de un râu(din care s- a născut barajul Vida). Gândul acesta m- a făcut să mă ìntreb, şi să vă ìntreb, despre un singur lucru care (m-a) v- a bucurat atunci şi care (m-ar) v- ar bucura şi acum după o privire printre ani.

Şi care ar fi lucrul acela?...

Eu îmi amintesc de bucuria pe care o aveam, împreună cu frații mei, atunci când mama se reîntorcea de la piața din Dobreşti sau de la cea din Ceica, ori Beiuş ( Binş) şi ne împărțea, la toți cinci frații, bomboane de un leu.
Când nu reuşea să ne aducă nimic, din cauza lipsei banilor, ìşi apleca privirea ìnspre pământ, şi cu un oare care tremur ìn glas, se scuza, " s- o bătut jidovi, dragii mei, şi n- am avut de unde cumpăra". Ne bucuram şi atunci pentru că o aveam lângă noi pe mama. Lucrul acesta m- ar fi bucurat şi acum dar, din păcate, mama s- a dus şi nu s- a mai ìntors...