Ionuț-Tiberiu Balan:***

colind drumurile și întineresc
pielea ce mi se face mai grea
trebuie s-o mai ridic atunci cînd
îmi alunecă pe sub genunchi
ca un palton mai vechi din care
ai fi putut să faci cîteva cîrpe
dar ai sfidat destinul lui iar azi
îl porți ros pe la coate și decolorat

nu e vina mea că n-am ajuns

scriitorul pe care-l vedeam prin
clasa a șaptea mîndru de fiecare
rimă epuizată uzată și refolosită
vă pot jura că-s mai tînăr azi și
îmi trăiesc marea iubire acum
cînd toți se pregătesc să moară

nu mor 

ci încerc să mă nasc iar nașterea
mi-ar aduce și mie sfîrșitul că
n-am învățat mai devreme și
toate problemele treceau dacă
refuzai să te trezești dimineața
plîng

o să plîngi trezindu-te la prînz

o să iubești cea mai mare poetă
care-ți va scrie zilnic un rînd
să-ți mulțumească și să-ți spună
că ești unica muză și n-ar fi alta
ca tine

așa spuneau oamenii dar acum

nici să mă ridic în picioare nu pot
nu ajung la întrerupător și nici
nu mai am voie să fumez
așa că mă întind lîngă calorifer
pornisem căldura înainte să fiu
atît de tînăr știind ce frig se lasă

și încep să strig că nu am cuvinte

strig și mă rostogolesc ușor
vederea mi se duce constant

m-am născut