E ger în suflet, înghețată-i pleoapa,
S-a transformat în sticlă spartă apa
Iar zâmbetul se dă pe preț de sânge.
E-o mondială criză de iubire,
Un mondial război cu propriul eu,
Uitat în catastife, Dumnezeu
Nu-și amintește veșnica menire.
Împrejmuiți de temeri ca de suliți,
Rătăcitori prin junglele de-asfalt
Visând că vom zbura cândva înalt
Ne târâim apusul trist pe uliți.
Și nimenea pe nimeni nu colindă,
Ca niște muți bem vinul din pocale,
Privind niciunde prin orbite goale
Legăm frânghii de-un cui bătut în grindă.
O ultimă candelă-ncet se stinge
Și nimeni după nimeni nu mai plânge.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu