Şi până înspre toamne sau nici nu ştim spre unde...
De când răsare viața la sâni dospiți în lapte
Purtăm doar amintire amăgitoarei şoapte...
O moarte este viața ce încă n-am trăit-o
Tot moarte este-aceea pe care n-am murit-o,
O clipă-i rătăcirea ce-a fost un nor de stea
Şi stea este chiar cerul neinventat cândva...
Doar din tăceri abisul mai naşte înc-o noapte
Şi din otravă omul renaşte printr-o moarte...
Ne-am inventat o moarte când nu ştiam murirea
Şi ne-am născut în viață, cu-o viață ni-e pieirea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu