Toni Chira:***

poezie, poezie, poezie, poezie, poezie, poezie, poezie, poezie, poezie, poezie, poezie, poezie, poezie

Stăm toți așezați în ordinea morții noastre.
Cred că mă aflu undeva la mijloc,
deși nu cunosc capetele șirului.
Undeva, în față, apar îngerii și ne supraveghează atent.
Încerc să vorbesc.
Folosesc cuvinte lungi, de vreo 10 oase.
Le scot din mine și le răstorn.
Suntem bătuți în cuie spate in spate.
Eliberați și iar bătuți în cuie.
Noi încă încercăm să părem inocenți.
Un fel de conștiință ne macină.
Din senin, un tribunal de pereți se ridică și judecă.
Ni se decid alte pedepse.
Apare Dumnezeu.
Mă iau. Mă cârpesc puțin,
să nu se vadă că am fost hoplit.
Fiecare tremură, până și apostolul Ioan,
până și apostolul Petru.
Simt că mă scufund într-o inimă,
dar, de fapt,mă trezesc în brațele mamei,
vorbind.