Când doare tot mai tare departarea,
În ceas târziu din noapte poți să îmi asculți
Suspinile ce-mbracă întristarea.
Cad fulgii tot mai deși, s-acopere-n argint
Cărări ce încă nu au fost umblate,
Se tânguie un suflet după un alint
Și mângâieri ce-au fost demult uitate.
Desculță am ieșit să caut umbra ta,
Să nu se-audă pașii sub fereastră,
Dar m-ai simțit și-o lumânare se-aprindea...
Doi ochi adânci căutau în noapte-albastră.
Fereastra s-a deschis, ușor te-ai aplecat,
Un fulg micuț te-a sărutat pe buze...
O lacrimă sub gene s-a înfiripat
Și gândurile-ți sunt tot mai confuze.
Luminile cu umbre s-au îngemănat
Clipa târzie stinge lumânarea,
Zăpada plânge sub urma ce-a plecat,
Un singur pas și-a-mbrățișat cărarea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu