Noi stropi de zi pe frunte-mi lăcrimează,
Un răsărit pe zare parcă plânge,
Luna se stinge-n palme şi oftează
Doar dorul meu, de dorul tău se frânge.
Râuri de foc se varsă în lumină
Zborul din vis spre stele se prelinge,
Ofuri mi-a smuls cu tot cu rădăcină,
Iar dorul meu în dorul tău se frânge.
Gânduri de-asalt, de teamă amețite
Pornesc la drum pe nişte punţi nătânge,
Mă fâstâcesc în graiuri răvășite
Căci dorul meu în dorul tău se frânge.
În dor de dor se plimbă depărtarea,
În ochii mei, atâta dor se strânge...
Te strig încet, să îi auzi chemarea
Din glasul lui ce inima îmi frânge.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu