Vasile Culidiuc: 'Kwangip biruitorul'

Ștampilez mai multe buletine de vot. E fraudă electorală? Așa, și ce-i cu asta? Bă, vreau s-o fac pe Marcica senatoare. Băgăm atâtea voturi încât să iasă pe primul loc la Senat în județul Suceava. O să fie infiltrată acolo până declar reînvierea Imperiului Getic! O să fiu Marele Stăpân al Europei!

Torn un clondir de vodcă pe gât, dâșcă după dâșcă! Simt iahtul insuportabil de luxos cum o ia la vale! Sunt beat cui.

Am vrut s-o fac pe Ludmila senatoare, dar m-am refuzat. 'Iob tvoi mati', mi-a aruncat ea. 'Eu voi fi Împărăteasă, nu senatoare!' Era îmbrăcată în uniforma de comisar KGB și ținea kalașnikovul de la piept cu piedica trasă. Era gata să ne lichideze.

Svetlana, polcovnic NKVD, zâmbea. Ea și-ar fi dorit să fie senatoare, dar nu a fost propusă! Bea cafea cu rom sau rom cu cafea și studia un pliant.

Lecția de îndoctrinare marxist-leninistă de azi a fost ceva mai scurtă. Tolea, intelectual de centru-centru-stânga, a citit despre învățăturile colhoznicului Turin Asupraeev, fruntaș în făcut ghioage de lemn. A câștigat marele premiu 'ghioaga sovietului Kumsk', ediția a doua. Turin era un kirghiz din Republica Socialistă Kîrgîzstan. A început să scrie în limba altai, da' nu pricepea mare lucru. Dumâi, taică-su, a hotărât să-l ducă la Bișkek. Aici a fost înscris la școala raională kirghizo-rusă Altai Ankur. A învățat că urmașii lui au învins uighurii, care au avut un imperiu până în 840. Nu au ocupat stepa mongolă... Rezultatele la învățătură erau slabe. Dascălii lui au crezut că e tâmpit din naștere. Zsurlui, un dascăl de algebră, a zis că e moștenire genetică. A fost mare scandal. Dumâi avea 4 clase! Nu era lucru de lepădat. Anisia, mama lui Turin, o rusoaică frumoasă din Minsk, avea aproape 3 clase. Era mai bună la pat decât la învățătură. De mică a intrat în patul dascălului Vania Ostropev. Avea 12-13 ani și Vania a fost arestat de tovarășul Serghei Sulilov, sergent major. Dar Serghei Sulilov a băgat-o la el în pat pe Anisia și a iscat alt mare scandal. L-au arestat și pe plutonierul major. Anisia a reușit să treacă în clasa a treia când avea 15 ani. A trecut mai mult în paturile gospodarilor din oraș. Pe Turin l-a conceput cu Dumâi, un sovietic samoyedi. Cel puțin așa își aduce ea aminte, dar nu putea să jure... Și Turin cioplea bâte. Era tâmpit, dar frumușel. Mergea la toate femeile nesatisfăcute de soții lor care se întreceau mai mult la băut sămăhoancă decât la făcut plozi. Norocul lui s-a numit tovarășa Alionca Fiodorova Alsoeva. Era o activistă de partid cu multă trecere în Partidul Comunist Kirghiz. L-a băgat în patul ei și l-a învățat să fie un sovietic bun. Au trecut la Marx și Lenin, ea cu picioarele crăcănate, el deasupra ei, au aprofundat învățăturile socialiste. Era cheia lui de a intra în rândul comuniștilor de vază. Și a intrat! Întâi a fost băgat în patul Dariei Smițova, o tovarășă bună. Daria a prins drag de Turin și l-au făcut subsecretar la o redacție culturală. Dar nu avea dreptul să semneze nimic. Era prost! Frumos și prost! Alionca i-a făcut un copil, Ahmedeev! Un băiețel minunat. Daria i-a făcut o Dariușcă frumoasă. Dar ele s-au încăpățânat și l-au băgat în patul Ustiei Urmanova. Era cam urâtă Ustia. Avea vreo 40 de ani și nu reușea să facă un copil. Visul ei era să aibă un moștenitor. Ustia era în Duma de stat de la Moscova. Soțul, Uss Urmanov era judecător. După ce l-au băgat în patul care trebuia, Turin a ajuns în Duma Kîrgîzstanului și Ustia a făcut un băiat după aproape un an de eforturi colective.

Obosit de atâta ștampilat voturi, beat, am tras niște ayahuasca și ketamină. Doream să văd ce barosăneală am fost în altă viață!

Îmi revin... E cald și sunt Kwangip, din seminția Yahganilor. De mic copil am fost viteaz și deștept. La nașterea mea... 'din stâncile înșirate pe malul mării fără capăt și veșnic bătută de vânturi turbate, se prăvăliră lespezi uriașe, alcătuind o punte ciudată către largul apelor. Talazurile vuiră puternic și apoi își plecară că la o poruncă, toate odată, crestele de spumă, parcă recunoscând un stăpân ce se ivise atunci. Stoluri dese de păsări alergară pe cerul fumuriu, strigând cu glas ascuțit în graiul lor: Iată-l că sosește, iată-l că sosește, căpetenia celor trei tărâmuri!' Chiar așa scrie în poveste că s-a întâmplat la nașterea mea.

Am crescut repede și cei mai bătrâni dintre Yahgani clătinau mulțumiți din cap: 'Flăcăul ăsta ne va scăpa de multe rele.'

Baiul cel mare era Hannush, uriașul care năpăstuia de la începutul începuturilor tribul Yahganilor. Și aveam chef să-mi umflu mușchii și să-l caftesc pe uriaș. Fiecare membru trebuia să cedeze o porție de mâncare pentru Hannush. Câteodată îi trimiteau namilei o luntre plină cu daruri și pe cea mai frumoasă fată a tribului. Nici una din fecioare nu se întorsese, pentru a le spune cum era bârlogul uriașului.

Dacă se împotriveau, călcând strașnica lege lăsată din străbuni, uriașul ieșea din mijlocul valurilor și-i arunca pe săracii pescari în stâncile ascuțite. Luntrile le făcea țăndări și bieții oameni mureau în cazne.

Alteori mânia uriașului era și mai oarbă, se apropia foarte mult de țărm și-i strângea pe răsculați într-o mână. Apoi îi nimicea.

Mi-am îndesat niște carne uscată, turte și poame în tolbă și am pornit să caut uriașul. Nu mai povestesc prin ce-am trecut până am dat de spurcăciunea imensă.

În întunecime se căscă o gaură. Mi-am spus o vrajă și eu, și luntrea ne-am făcut mici. Am intrat în sălașul namilei și am făcut o altă vrajă să revin la dimensiunile obișnuite.

M-a privit curios și a început să râdă.

'Bă limbricule, tu vrei să mă înfrunți?' și mi-a întins o porție de tutun de mestecat.

L-am luat și am început să mestec încet. Era bun, de calitate superioară, macerat în whisky.

'E americam', am zis eu, dându-mi importanță.

A dat din cap.

I-am întins un butoi de whisky. Ochii îi sclipeau de fericire. Era drojder, da' în poveste nu se zice.

'10 milioane de dolari americani și gata', a zis Hannush.

'E mult', am spus eu.

'Las' că are balta pește. Aveți o mînă de aur', a zis uriașul.

Am sărit și i-am tăiat un smoc de păr din frunte. Apoi am făcut o vrajă și am aruncat smocul în hău. Hannush s-a aruncat și el în genune. Așa scrie în poveste și eu respect asta.

Odată scăpat de Hannush, trebuia să scăpăm și de căpcăunul Clemik și de Lukimo, stăpâna apelor, sora lui Clemik. Clemik avea un obicei urât, mânca oameni! Îl apucă foamea, halea un membru din tribul Yahganilor.

Bă, Clemik avea bârlogul în lumea ghețurilor. Am pornit să-l caut. Am băut toată rezerva de rachiu din sat. Eram beat topor când am ajuns la peștera lui Clemik.

Scria: 'Soy yo, Picasso!' cu graffiti pe stâncă. Lu' Clemik îi plăcea melodia 'Dragostea din tei', dar asta nu scrie în poveste.

M-am împiedicat și m-am pălit la neuron. Am leșinat. Două buze dulci mă sărută regulamentar! E Ludmila! Aud Bregovic! Sunt în Secolul 21...