Vali Orțan: Poeme aforistice

                                                   

                                        clişeu

cei mai mulţi dintre noi
urâm clovnii dar
la petreceri purtăm pălărie
ca a lor

percepţii

uneori viaţa este ca vinul vechi
oricât de gustos l-ar crede unii
pentru ceilalţi este acru
aşa suntem şi noi
oricât de valoroşi ne cred alţii
când simţim că sufletul nostru
nu este decât marfă de talcioc
e timpul să acceptăm iarna 

drum

în viaţă poţi urca în orice tren vrei
cu sau fără o destinaţie anume
tu hotărăşti care este
ultima gară 

filosofie aplicată despre dragoste

preotul ne spune că
din pământ ne-am născut
trăim pe pământ
şi în pământ ne întoarcem
sufletul ne spune că
din tăcere ne-am născut
trăim prin cuvânt
şi fără el redevenim tăcere

sete

în dragoste ca şi în război
nu-ţi poţi lua zile libere
ar fi ca şi cum ai încerca
să bei apă din sită
în dragoste nu e nici măcar
ca în război
nu poţi avea armistiţiu
pentru ridicarea răniţilor
dragostea este mai mult
decât un război
este sete nepotolită
de niciun izvor 

pluvială

toamna
când plouă
tristeţile devin materiale
le poţi atinge
vara
ploile sunt doar bucurie
ecouri ale sufletului
ce iubeşte
cumva
cerul plânge cu noi
uneori ne udă durerea
alteori bucuria