poezie...
Târziu, în a iernii noapte
când visările mute, armonios acordate,
huzuresc în veghea mea, plăcut aciuate,
privesc pe sub fluviu mătăsos din perdea
şi simt flacăra fierbinte din privirea ta,
arzând vâlvâtăi pe îndurerata geana mea,
topindu-se iute,
apoi, prelingându-se pe buza mea.
Mă sperii, te strig,
adun repede fulgi reci de nea,
încă dansând vioi în palma mea
şi-mi potolesc fierbinţeala,
dar, fără să alung atingerea ta.
Dimpotrivă, o caut, o chem,
îi cânt dulce, o încânt şi-o descânt,
căci fără tine nu mai încerc nicicând,
cu aripile îngheţate, singură trăind.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu