Vreau să te rog să-mi trimiți vântul
Cu mângâierea ce nu vine,
S-alerge răscolind pământul!
Cu fața înspre răsărituri
Cerșind îmbrățișarea serii,
Mă-ntreb, există infinituri
Să strângă stelele durerii?
De atâtea veri care s-au dus,
Luându-mi visul pe-nserate,
Prin deșerturi astăzi am ascuns
Gânduri, cu perle presărate.
Din scoicile iubirii noastre
Desfăcute în zorii zilei,
Strâns-am pulberile-albastre
Presate-n rândurile filei...
Întoarce-ți fața către mine,
Ești suvenir din depărtare...
Șirag de perle cristaline
Ce se-mpletesc cu-ndemânare
De patru mâini mângâind stele,
Pe bolți cu doruri argintate.
De ce visele au perdele?
Pot fi mereu adevărate?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu